 |
|
 |
O noapte furtunoasă
Studio M
stagiunea 2007/2008
I.L.Caragiale: O noapte furtunoasă
Una dintre cele mai amuzante Ĺi mai frecvent jucate comedii ale satiristului Caragiale este întocmai piesa „O noapte furtunoasă,” care înfăţiĹează o istorie deopotrivă de actuală despre vicisitudinile hazlii ale vieţii omului obiĹnuit. Comicul situaţional Ĺi umorul lingvistic specific caragialesc se realizează prin multiplele parodii la adresa modului în care personajele sunt încercate de sentimentul dragostei, al înĹelării, al geloziei.
Pe deasupra, construcţia Ĺi dramaturgia piesei sunt bazate Ĺi urmăresc modelul clasicelor canavale din commedia dell' arte. Tipurile de personaje, care necesită un ludic intensiv, respectiv, răsturnările de situaţii menţin spectatorul într-o permanentă stare de surpriză.
Protagonistul comediei, Dumitrache Titrică Inimă-Rea, este, de fapt, un comerciant care- datorită geloziei sale nelimitate- este pe cale să omoare un student în drept, Rică Venturiano, care pare să intre în triunghiului conjugal. Între complotanţii ucigaĹi, îl suprindem, între alţii, Ĺi pe Chiriac, confidentul preţuit al negustorului, care, însă, întreţine de facto o relaţie amoroasă cu nevasta (Veta) acestuia din urmă, în timp ce studentul încearcă doar s-o curteze pe Ziţa, sora Vetei.
Hybrisul comic al mai tuturor personajelor nu ne este străin nici nouă: în timp ce ne considerăm cunoscători ai lucrurilor de importanţă majoră, ne trec cu vederea amănuntele determinante, de multe ori fatale, ale vieţii noastre.
Piesa este localizată în mahala, în suburbia uliţelor noroioase Ĺi a caselor aflate într-o îndelungată construcţie. ÎnsuĹi termenul de „mahala” este de origine turcească. La periferia oraĹului, mai precis, a capitalei au trăit, în acele răstimpuri, negustorii turci, greci, armeani, care au adus cu ei o cultură, un stil de viaţă Ĺi un limbaj străini de cultura românească. Dar aici prind rădăcini Ĺi ţăranii calici, privaţi de pământ, ca Ĺi cei stabiliţi aici din alte ţări, toţi privind cu un jind neţărmuit spre cartierele domneĹti, respectiv, spre centrul, inima micului Paris.
În fond, această suburbie este populată astăzi de rromi Ĺi de clasa muncitoare pauperizată.
În această casă familială din mahala domneĹte haosul, ea este transformată în Ĺantier, fiindcă negustorul suferă de un permanent complex al renovării. El ar dori să-Ĺi modifice casa după moda cea mai recentă, dar neavând fondul material necesar pentru o atare avansare pe scara socială, respectiv - datorită Ĺi firii sale neîncrezătoare- doreĹte să îndeplinească toate sarcinile singur. Tot mobilierul casei este coborât la subsol, care va deveni sursa Ĺi scena unei dezordini groaznice Ĺi a unei permanente comlicaţii. Punctul de pornire a situaţiilor comice este, deci, acest spaţiu „bogat” în accidente Ĺi în amestecul curios al diverselor obiecte.
Piesa lui Caragiale devine, astfel, materialul brut al unui spectacol cât se poate de distractiv.
Premiera piesei: 9 iunie 2008
Distribuţie:
JUPÂN DUMITRACHE TITIRCÄ INIMÄ-REA, cherestegiu, căpitan în garda civică :
Szekrényes László
NAE IPINGESCU, ipistat, amic politic al căpitanului:
Nagy Attila
CHIRIAC, tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă :
Fehérvári Péter
SPIRIDON, băiat pe procopseală în casa lui Titircă :
Bajkó László
RICÄ VENTURIANO, arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept Ĺi publicist :
Dávid Attila Péter
VETA, consoarta lui Jupân Dumitrache :
Polgár Emília
ZIŢA, sora ei:
Nagy Eszter
Regizor: Zakariás Zalán
|
 |